Un moment de la ora de limba si literatura romana

Rugă pentru părinți - Adrian Păunescu

Rugă pentru părinți - Adrian Păunescu

Maria Şleahtiţchi

     POEM  FEMININ
                                               varianta a 
                                               sunt cea care poartă
                                               înlăuntru
                                               cuibul şi oul lumii
                                               sunt deplină
                                               
                                               se dedică
                                               margaretei elenei
                                               mie
                                               şi altor femei
 
                                               varianta reflexivă
                                               sunt un gol imens
                                               cu centrul  într-
                                               un cuib părăsit
                                               nu sunt deplină
                                               nu sunt
                                               nu sunt
                                               nu sunt
 
                                                ultima variantă
                                                sunt cea care port
                                                tot ce îmi dai
                                                doamne
                                                îţi aparţin

Aşa ceva nu am mai citit de la Holderlin încoace.
Am căzut pe gânduri.
Ba nu - care: gânduri? Am fost fascinat!
Ce e asta: poezie? Filozofie? Epifanie?
Toate acestea împreună!
Dar, ca să nu mă arăt oarecum... rigid-academic, cutez  a formula o întrebare:
- Nu cumva, peste secole şi milenii, o fi răspunsul lui Sappho către ... Alkeu?!
                                                                     28 ianuarie  2014

Citatul zilei - 29 ianuarie

„De câte ori apare un om inteligent îl poți recunoaste după faptul că toți tâmpiții se aliază împotriva lui.” — Jonathan Swift

Apara-ma, floare de tei de Dumitru Matcovschi

Dumitru Matcovschi 

Apără-mă, frunză de tei,
te rog, mă apără:
sălbatic duşmanii mei
tună şi scapără.

Păzeşte-mă, frunză de dud,
te rog, mă păzeşte:
prietenii m-au vândut
mol-do-ve-neş-te.

Loveşte-mă, frunză de măr
cu neândurare:
am căutat adevăr
în trădare.

Ascunde-mă, frunză de soc,
te rog, mă ascunde:
indivia-i cu noroc
aici şi oriunde.

Alină-mă, frunză de nuc,
te rog, mă alină:
speranţele-au ars ca pe rug,
ah, fără lumină... 

Limba – comoara cea mai de preţ a unui popor

Nu există nimic mai de preţ pentru un popor decît graiul matern, întrucît acesta este plămînul prin care respiră întregul neam şi suflarea în care se contopeşte sufletul român. Prin graiul pe care-l vorbeşte fiece popor ajunge să-şi dezvelească întreaga sa făptură lăuntrică şi spiritul său patriotic în faţa neamurilor străine, dovedindu-le celor din urmă şi un motiv demn de mîndrie şi admiraţie atît pentru generaţiile actuale, cît şi pentru generaţiile viitoare. Calitatea de nepreţuit a graiului matern se explică prin harul ei de a oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate bucuriile şi tristeţile ei, victoriile şi înfrîngerile trăite, visele realizate şi speranţele spulberate de împrejurările nesigure prin care i-a fost sortit să treacă. În graiul matern se-ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor cu care suntem înfrăţiţi încă de la naştere, iată de ce oamenii au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară care nu are vreun preţ de vînzare sau cumpărare, dar, în schimb, poate fi moştenită, păstrarea şi cultivată cu sfinţească dacă nu din respect pentru strămoşii care i-au dat suflu, culoare şi aripi, măcar din respect pentru tine însuţi, pentru ceea ce eşti azi, graţie zilei de ieri.
În concluzie, graiul matern e şansa fiecărui popor de a fi o personalitate pe arena mondială, şansa lui la existenţă continuă, precum şi la rezistenţă în faţa uraganelor devastatoare ale popoarelor barbare, lipsite de identitate şi spirit naţionalist. Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-ţi respecţi limba, e datoria fiecăruia dintre noi atît timp cît pretindem că sîntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie căreia îi suntem devotaţi cu tot sufletul.

Sint primii pasi. E dificil, dar dupa cum se spune "prin munca omul e slavit", incercati sa depasiti acele greutati, care la inceput va sperie, dar pe parcurs o sa va bucurati de ceea ce faceti.
O sa reusiti !!!

O zi din nou incarcata